Ziua o suta treizeci si patru

tocmai ne-am intors din calatoria de weekend. am iesit putin sa ne relaxam si sa incercam sa mai prindem un peisaj, ceva.
am apucat drumul spre buzau, am trecut pe la vulcanii noroiosi ca tot erau in drum si eram curiosi cum arata iarna, apoi ne-am oprit in nehoiu.la vulcanii noroiosi - dezastru mare. noroiosii in combinatie cu zapada care se topea dadeau infatisarea unei mlastini mancatoare de oameni.am indraznit sa ma aventurez pana in varf , dar m-am ales doar cu noroi pana la glezne si ceva adrenalina.cateva fotografii de aici le-am facut cu alta ocazie, acum doar m-am facut ca porcu de la atata noroi.
din pacate poate nu e cel mai bun timp pentru fotografiat peisaje...

duminca dimineata...aproape la prima ora eram calare pe viaductul de unde se vede cel mai bine raul siriu.am tras aici cateva cadre,dar ...revin si spun iar, obsesiv...nu e cel mai bun timp pentru peisaje.totul e cenusiu,maro...

poate ce ma nelinisteste cel mai tare este ca in tara asta devine din ce in ce mai greu de fotografiat un peisaj.merg prin tara si vad gunoaie la tot pasul, paduri defrisate, dealuri cazute de la inundatii si ... bomboanele de pe coliva sunt casoaiele, viloasele alea "frumoase" in toate culorile care apar ca parazitii peste tot, unde te astepti mai putin.nu vreau sa vorbesc despre saracie, despre casele darapanate ... remarc doar ce culori au casele noi - toate sunt in culori "tipatoare" - roz, galben aprins, bleu strident.totul musteste de prost gust.vorba anei: uite , astia sunt votantii! :(

de ce nu putem fi decat la extreme? de ce nu putem pastra o linie a normalului , a bunului simt?am stat oare prea multi ani in gri si acum totul trebuie sa fie portocaliu, bleu strident, roz?de ce trebuie sa avem toti case la munte, oare chiar ne trebuie?

azi venind spre casa am remarcat acelasi model si in bucuresti, pe o strada care credeam ca se vrea cu pretentii - Calea Mosilor. Dumnezeule si aici e la fel, toate blocurile sunt portocalii.oare portocaliul acela ne va face mai optimisti, mai cu incredere in viitor, mai toleranti, mai iubitori? bine ar fi, dar nu cred...cred ca ne va face mai isterici, mai turbati,mai...

iata si cateva din peisajele mele, realizate in vremuri mai bune 1 ,2, 3, 4

si ca sa inchei intr-o nota optimista , da-le dracu de peisaje, de case colorate..."fete ca ale noastre nu are nimenea"...asa ca frumuseti inca mai avem in tara asta.

PS: puricii(zgomotul- noiseul) au fost introdusi in mod intentionat in imagine, va asigur ca nici unul nu a suferit in timpul procesarii imaginii

Ziua o suta douazeci si sapte

ei bine poate asteptati ceva imagini de la cluj...n-avem. nu s-a facut nimic.am plimbat aparatul degeaba.
dar mi-a placut mult plimbarea la cluj, adica poate ma credeti nebun dar stiti ce mi-a placut?!?!...chiar drumul.10 ore de relaxare...citit, atipit, privit pe geam, vorbit.e super! recomand. :)

daaaaar ...azi am avut studio.am avut-o model pe alexandra.eu zic ca au iesit multe imagini bune, dar ma laud doar cu una deocamdata.


aaa si mai aveam o problema pe care vroiam sa o ridic de ceva vreme.din cate imi aduc eu aminte nu a fost ridicata la curs si vroiam sa aud si eu ce zice lumea.google-ul mi-a dat niste raspunsuri si chiar o sa impartasesc linkul cu voi, dar putin mai incolo.
e vorba despre punctele de focalizare ale aparatului.credeti ca e ok ca atunci cand facem, de exemplu, un portret sa selectam punctul de focus cel mai apropiat de pozitia unde vrem sa avem focusul sau sa selectam mijlocul si sa recadram?poate la o diafragma inchisa nu prea conteaza foarte mult care din tehnici o aplicam, dar ma gandesc asa ca metoda...
eu alegeam pana acum punctul de focus din mijloc si recadrare, dar linkul m-a facut sa ma razgandesc.cititi si voi, poate gasiti interesant.iata si linkul