Ziua o suta treisprezece

M-am gandit sa scriu azi despre rabdare pentru ca e un subiect care ma agita, ma consuma, imi mananca nervii si chiar rabdarea.
In ultima vreme am impresia ca timpul trece foarte repede, parca cineva vrea sa faca glume cu noi si tot da ceasul inainte.Desi ne trezim destul de devreme si ne culcam tarziu, timpul nu ne mai ajunge sa facem ceea ce ne propunem.Am impresia ca totul merge foarte greu cu exceptia timpului.Timpul zboara pe langa noi cu o viteza incredibila si noi nu putem decat sa-l uram.
Traim foarte mult pe drumuri, traim intre destinatii, mancam in fuga, ne iubim in fuga.Totul este un efort de a ajunge undeva , dar niciodata nu ne bucuram cand ajungem pentru ca trebuie sa fugim iar spre o alta destinatie.
Nu mai avem aceeasi rabdare sa citim, sa invatam, sa iubim, sa ne bucuram, sa ne plimbam...
Nu mai avem rabdare sa cautam , sa construim, sa crestem...
Totul trebuie sa se intample cu o viteza incredibila - scrisoarea trebuie sa ajunga intr-o secunda, fotografia trebuie sa o vedem intr-o secunda dupa ce am declansat, intrebam internetul si obtinem zeci de mii de rezultate intr-o secunda...

Inchei aici, asa brusc. Au trecut deja foarte multe secunde si nu mai am rabdare...

Mai imi rup totusi o secunda si atasez un link .